Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: viorel anghel on June 07, 2006, 07:19:10 PM
Genuri de fotografie
PEISAJUL
este genul în care se pare că se realizează cele mai multe fotografii. Autorul încearcă să evidenţieze frumuseţea, poezia, specificul unei zone, surprinzând o vedere panoramică sau un segment al acesteia. Deşi peisajul este adesea tema principală a reprezentării, se întâmplă ca în cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii să îl constituie omul, integrat în compoziţia peisajului.
Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidenţierea principalului, menit să atragă atenţia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag atenţia privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precisă a compoziţiei cadrului ne ajută la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea în prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale, favorizează frumuseţea şi armonia distinctă a cadrului.
Începătorii, când aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentaţia de a reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunzător ideea fotografului care a dorit să arate frumuseţea zonei respective. În această situaţie este preferabil să fie încadrată o porţiune bine aleasă, caracteristică pentru peisajul zonei respective, cu elemente aşezate expresiv şi bine iluminate.
Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate să dea valoare imaginii, creând atmosfera specifică unei ore, unui anotimp sau unei zone. În funcţie de iluminare, acelaşi peisaj poate arăta, fie vesel (senin), fie posomorât. Lumina cea mai comodă pentru fotografierea peisajelor este lumina solară, atunci când soarele se află lateral şi nu prea sus. Peisajul capătă relief şi o anumită adâncime evidenţiată de alternarea luminilor şi umbrelor.
Poziţia soarelui la zenit nu favorizează fotografierea peisajului. Obiectele aproape că nu au umbre, peisajul apare plan şi neexpresiv pe fotografie,
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: viorel anghel on June 07, 2006, 07:20:07 PM
CERUL
este un alt element important în fotografia de peisaj, de cele mai multe ori ocupând o mare porţiune dintre cer şi pământ. După frumuseţea sau importanţa cerului sau pământului, se va acorda uneia dintre ele o suprafaţă mai mare, având grijă ca linia orizontului să nu împartă cadrul în două jumătăţi egale. Când pe cer sunt nori, se va căuta realizarea unei armonii între forma şi poziţia lor şi anumite elemente din peisaj.
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: viorel anghel on June 07, 2006, 07:21:25 PM
PORTRETUL
este unul dintre cele mai practicate genuri în fotografie. Modelele fotoreporterului începător sunt în primul rând rudele, apoi prietenii şi pe urmă diferite tipuri întâlnite în activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face în aer liber, în clădiri, la lumina existentă sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omenească, capul sau o porţiune semnificativă a capului.
La portrete dificultatea fotografierii constă în crearea unei imagini care să redea pe deplin trăsăturile individuale caracteristice ale omului fotografiat. Portretele pot fi de mai multe feluri:
- portretul individual;
- portretul în grup;
- portretul capului;
- portretul bustului.
Calitatea fiecărei lucrări foto portretistice, este determinată, în mare măsură, de următorii factori:
- expresia feţei celui iluminat;
- iluminarea;
- corelaţia dintre cel fotografiat şi fundalul unde se face fotografierea;
- calităţile obiectivului foto şi poziţia aparatului fotografic;
La fotografiere şi la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar să se întoarcă capul şi corpul acestuia astfel încât asimetria feţei să nu fie vizibilă, iar capul să se găsească într-o poziţie caracteristică persoanei fotografiate.
Trebuie să se evite surâsurile şablon, pozele nefireşti, efectele de lumină care nu au rost, metodele care dau o înfrumuseţare standard.
Trebuie să se evite poziţiile încordate teatrale, standard, care sunt forţate şi nenaturale. Înainte de fotografiere, trebuie studiată poziţia subiectului (cum îşi ţine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice).
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: viorel anghel on June 07, 2006, 07:23:41 PM
ILUMINAREA FEŢEI LA PORTRET
are un rol important în crearea unui portret expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminenţele feţei sau îndulci tonurile. La fotografierea portretelor se deosebesc patru feluri de lumină:
1. Lumina de desenare, care este o lumină intensă, dirijată, reprezintă baza efectului de iluminare şi care evidenţiază detaliile subiectului fotografiat.
2. Lumina generală de completare, este o lumină difuză care asigură redarea detaliilor aflate în umbră.
3. Lumina de modelare, se foloseşte la redarea riguroasă a diferitelor elemente ale subiectului fotografiat.
4. Lumina “contrajure” (dirijată spre obiectiv), se poziţionează în spatele subiectului fotografiat şi este menită să delimiteze principalele contururi ale subiectului fotografiat.
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: viorel anghel on June 07, 2006, 07:25:20 PM
FOTOGRAFIA DE ARHITECTURĂ
Punctul de fotografiere trebuie ales în aşa fel încât să redea volumul şi caracteristicile liniare ale subiectului fotografiat. De cele mai multe ori, clădirile se fotografiază, astfel încât în imagine să se obţină faţada şi o parte din peretele lateral. Orientarea se face după partea cea mai importantă, cea mai caracteristică a clădirii – faţada şi să cuprindă, suplimentar, acel perete lateral care creează perspectiva maximă în imaginea fotografică.
De cele mai multe ori, construcţiile arhitecturale se fotografiază cu soare lateral, deoarece la o astfel de iluminare sunt evidenţiate formele clădirii şi creşte relieful acesteia. Fotografierea pe timp înnourat împiedică redarea formelor arhitecturale ale construcţiei, rezultând o imagine plată, inexpresivă.
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: dan mitrut on June 14, 2006, 08:21:15 AM
Despre alegerea titlului fotografiei
Alegerea titlului unei fotografii este mai degrabă o problemă filozofică decât una concretă, care s-ar putea descrie printr-o reţetă. Diferiţi artişti văd problema în mod diferit, eu vă voi prezenta nişte păreri de-a cunoscuţilor mei. Pornind de la ideea că fotografia este o artă vizuală, ea spune ce are de spus prin imagine (conţinut, compoziţie, formă, lumină) şi nu prin cuvinte, acestea din urmă fiind elementele literaturii. De obicei când o fotografie este apreciată, sunt luate în considerare doar elementele vizuale din imagine, de cele mai multe ori chiar fără cunoaşterea titlului. Cei care cunosc metodele de jurizare la diferitele saloane sau concursuri, ştiu că juriul votează fără a cunoaşte titlul lucrărilor.
Titlul unei fotografii poate dezvălui sau învălui imaginea, iar artistul are înmana decizia de a face sau nu acest pas. Există în acest caz o manipulare de factură artistică a privitorului de către fotograf. Ideea artistului închis în turnul lui de fildeş, încă mai persistă. Ce vor oamenii care privesc o fotografie? Vor sa trăiască momentul, vor să vadă intens, concentrat, pentru că ei nu au timp să fie fotografi. Orice ocultare a mesajului imaginii folosind sau nu titlurile poate spori considerabil sau poate trage înapoi frumuseţea unei fotografii. Aspectul vizual susţinut de cuvânt lărgeşte câmpul percepţiei şi îl completează.
Concluzia la care am ajuns eu este că titlul poate ridica valoarea unei lucrări, dacă o completează prin informaţia transmisă. În cazul trimiterilor la saloane un titlu este necesar pentru identificarea fotografiei. În alte cazuri însă (de exemplu expoziţie personală, album, diverse forme de prezentare) dacă nu pot să-i dau fotografiei un titlu bun, mai bine nu-i dau nici unul. În orice caz sunt de evitat titlurile de genul “Nud”, “Peisaj”, “Portret” etc. şi pe cele care n-au nici o legătură cu imaginea, nu dau ca titlu unor fotografii de natură cuvinte cu înţeles filozofic sau cu mare încărcătură spirituală. Dacă nu găsesc ceva mai bun, dau numele locului unde a fost făcută poza sau numele speciei care apare pe imagine.
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: Cristian Chitaru on July 02, 2006, 09:40:24 PM
Quote from: dan mitrut on June 14, 2006, 08:21:15 AM
Despre alegerea titlului fotografiei
Alegerea titlului unei fotografii este mai degrabă o problemă filozofică decât una concretă, care s-ar putea descrie printr-o reţetă. Diferiţi artişti văd problema în mod diferit, eu vă voi prezenta nişte păreri de-a cunoscuţilor mei. Pornind de la ideea că fotografia este o artă vizuală, ea spune ce are de spus prin imagine (conţinut, compoziţie, formă, lumină) şi nu prin cuvinte, acestea din urmă fiind elementele literaturii. De obicei când o fotografie este apreciată, sunt luate în considerare doar elementele vizuale din imagine, de cele mai multe ori chiar fără cunoaşterea titlului. Cei care cunosc metodele de jurizare la diferitele saloane sau concursuri, ştiu că juriul votează fără a cunoaşte titlul lucrărilor.
Titlul unei fotografii poate dezvălui sau învălui imaginea, iar artistul are înmana decizia de a face sau nu acest pas. Există în acest caz o manipulare de factură artistică a privitorului de către fotograf. Ideea artistului închis în turnul lui de fildeş, încă mai persistă. Ce vor oamenii care privesc o fotografie? Vor sa trăiască momentul, vor să vadă intens, concentrat, pentru că ei nu au timp să fie fotografi. Orice ocultare a mesajului imaginii folosind sau nu titlurile poate spori considerabil sau poate trage înapoi frumuseţea unei fotografii. Aspectul vizual susţinut de cuvânt lărgeşte câmpul percepţiei şi îl completează.
Concluzia la care am ajuns eu este că titlul poate ridica valoarea unei lucrări, dacă o completează prin informaţia transmisă. În cazul trimiterilor la saloane un titlu este necesar pentru identificarea fotografiei. În alte cazuri însă (de exemplu expoziţie personală, album, diverse forme de prezentare) dacă nu pot să-i dau fotografiei un titlu bun, mai bine nu-i dau nici unul. În orice caz sunt de evitat titlurile de genul “Nud”, “Peisaj”, “Portret” etc. şi pe cele care n-au nici o legătură cu imaginea, nu dau ca titlu unor fotografii de natură cuvinte cu înţeles filozofic sau cu mare încărcătură spirituală. Dacă nu găsesc ceva mai bun, dau numele locului unde a fost făcută poza sau numele speciei care apare pe imagine.
"Concluzia la care am ajuns eu este că titlul poate ridica valoarea unei lucrări, dacă o completează prin informaţia transmisă."
Persona, nu cred asta. Problema e "cine si cum recepteaza" informatia vizuala continuta intr-o imagine. Imaginea este prin sine insesi un limbaj de comunicare. Desi 90% din informatie "intra" prin vaz, paradoxal, de multe ori, literele de pe o coala de hartie spun mai multe...Dar tot la imagine ajungi...Cand citesti o carte, involuntar tinzi sa faci o transpunere vizuala a ceea ce citesti, fizionomia personajelor, valurile ce se sparg de insula unde Vineri a esuat, ii si vezi pe Kmerii Rosii, etc..., ca sa nu mai vorbim de exemplu de "Dune"...deci imaginea are o extrem de mare forta de comunicare, isi cere drepturile cu o forta cumplita. Si atunci, de ce s-o ajuti cu cuvinte? Literatura e literatura, imaginea e imagine. Ce mai inseamna un simplu titlu sub o imagine cu mare impact?
Nu vorbesc de saloane,concursuri..., vorbesc despre imaginea in sine si despre puterea ei de comunicare.
Acum 2 sau 3 ani, la celebrul concurs de fotojurnalism (da' iertare, sunt vinovat, nu mai stiu de ce revista organizat...), a castigat o fotografie in care se vedea ceva shocant: in timpul unei inundatii, un pompier in apa pana la brau saruta,EFECTIV saruta un pui de pisica pe care il salvase de la innec! Imaginea aia ma obsedeaza si acum. Ce titlu sa mai pui? Cred ca nu exista om care sa nu inteleaga mesajul! Mesajul imagistic.
Desigur, ma raportez la ceva ideal la care e mai greu de ajuns; docamdata discutia e pur teoretica, dar nimic nu ne impiedica s-o facem sa devina si practica..., acel fotograf era si el om, ca si noi...
Title: Re: Estetica si compozitie
Post by: Ioan Ciobotaru on August 31, 2006, 06:46:52 PM
http://www.badorgood.com/art_criterii.php
